mycorrhiza (incorect mycorrhiza)
Micoriza este o relație naturală și foarte benefică între rădăcinile plantelor și ciuperci. Este o simbioză care aduce beneficii atât plantei, cât și ciupercii: planta furnizează ciupercii materie organică (în principal zaharuri produse prin fotosinteză), iar ciuperca, la rândul său, ajută planta să preia mai eficient apa și substanțele nutritive din sol, în special fosforul și azotul.
Fibrele fungice (miceliul) sunt capabile să pătrundă în sol mult mai adânc și mai fin decât rădăcinile plantei, extinzând astfel substanțial sistemul radicular al plantei. Rezultatul este o creștere mai bună, o rezistență mai mare la stres, secetă, agenți patogeni și o îmbunătățire generală a vitalității plantei.
Tipuri de micorize:
Ectomicorhiza - ciuperca înconjoară rădăcina, dar nu pătrunde în celulele acesteia (tipică plantelor lemnoase precum pinii, stejarii, mesteacănii),
Endomicorhiza (arbusculară) - ciuperca pătrunde direct în celulele rădăcinii (frecventă la legume, ierburi, ierburi aromatice, viță de vie),
Micoriza ericoidă - specifică unor plante iubitoare de acid, cum ar fi rododendronii sau afinele.
În practică, micoriza este, de asemenea, utilizată din ce în ce mai mult într-o manieră țintită - sub formă de preparate care conțin ciuperci micorizice, care sunt aplicate direct pe rădăcini la plantare. Rezultatele tind să fie vizibile în special în cazul plantelor, arbuștilor și copacilor cu creștere îndelungată.
Pentru grădinari, micoriza este o modalitate naturală și organică de a promova creșterea sănătoasă a plantelor fără fertilizare excesivă. Este, de asemenea, o modalitate de a avansa către o cultivare durabilă, cu respect pentru microorganismele din sol.
Micoriză sau mycorrhiza?
Se folosesc atât termenul de micoriză, cât și cel de mycorrhiza, însă termenul mai corect (și mai tehnic) este mycorrhiza - cu "h".
Cuvântul provine din greacă:
"mykes" = ciupercă
"rhiza" = rădăcină
Deci, literal: "rădăcină de ciupercă" - adică simbioza dintre rădăcina plantei și ciupercă. În limbajul curent (în special în literatura de grădinărit neprofesională) veți întâlni ocazional și forma "mycorrhiza", dar aceasta este o formă mai degrabă simplificată.
Fibrele fungice (miceliul) sunt capabile să pătrundă în sol mult mai adânc și mai fin decât rădăcinile plantei, extinzând astfel substanțial sistemul radicular al plantei. Rezultatul este o creștere mai bună, o rezistență mai mare la stres, secetă, agenți patogeni și o îmbunătățire generală a vitalității plantei.
Tipuri de micorize:
Ectomicorhiza - ciuperca înconjoară rădăcina, dar nu pătrunde în celulele acesteia (tipică plantelor lemnoase precum pinii, stejarii, mesteacănii),
Endomicorhiza (arbusculară) - ciuperca pătrunde direct în celulele rădăcinii (frecventă la legume, ierburi, ierburi aromatice, viță de vie),
Micoriza ericoidă - specifică unor plante iubitoare de acid, cum ar fi rododendronii sau afinele.
În practică, micoriza este, de asemenea, utilizată din ce în ce mai mult într-o manieră țintită - sub formă de preparate care conțin ciuperci micorizice, care sunt aplicate direct pe rădăcini la plantare. Rezultatele tind să fie vizibile în special în cazul plantelor, arbuștilor și copacilor cu creștere îndelungată.
Pentru grădinari, micoriza este o modalitate naturală și organică de a promova creșterea sănătoasă a plantelor fără fertilizare excesivă. Este, de asemenea, o modalitate de a avansa către o cultivare durabilă, cu respect pentru microorganismele din sol.
Micoriză sau mycorrhiza?
Se folosesc atât termenul de micoriză, cât și cel de mycorrhiza, însă termenul mai corect (și mai tehnic) este mycorrhiza - cu "h".
Cuvântul provine din greacă:
"mykes" = ciupercă
"rhiza" = rădăcină
Deci, literal: "rădăcină de ciupercă" - adică simbioza dintre rădăcina plantei și ciupercă. În limbajul curent (în special în literatura de grădinărit neprofesională) veți întâlni ocazional și forma "mycorrhiza", dar aceasta este o formă mai degrabă simplificată.