Varietate de iarnă

O varietate de iarnă este o formă genetic adaptată a unei culturi agricole destinată însămânțării toamnei. Proprietățile sale biologice permit plantei să germineze după însămânțarea toamnei, să formeze frunze de bază, să intre în repaus vegetativ pe timpul iernii și să continue să se dezvolte primăvara până la maturitate.

Aceste soiuri necesită expunere la temperaturi scăzute în timpul iernii (vernalizare), ceea ce este necesar pentru a induce înflorirea și formarea fructelor sau boabelor. Fără acest frig, dezvoltarea nu ar avea loc în mod corespunzător.

Soiurile de iarnă sunt utilizate, de exemplu, la grâu, orz, secară, rapiță, triticale, dar și la usturoi, ceapă și unele leguminoase. Ele diferă de soiurile de primăvară din punct de vedere morfologic și fiziologic, în special prin rezistența la temperaturi scăzute și sezonul de vegetație mai lung.